Demisia lui Klaus Iohannis nu i-a picat bine lui Marcel Ciolacu. L-a transformat într-o țintă, ultimul simbol al sistemului care a condus România înainte de 24 noiembrie. În aceste momente, liderul PSD nu este un învingător, ci un învins. Perdant a fost și pe 24 noiembrie. Ce va face pentru a ieși onorabil din această situație?
„În loc să fie un debușeu pentru furia socială, fuga rușinoasă a președintelui din Palat a declanșat doar o și mai mare presiune… instituțiile fundamentale ale democrației sunt sub asalt”, constată supărat și Alfred Simonis, fost președinte al Camerei Deputaților, prieten și partener de zboruri private cu liderul PSD.
Ciolacu este conștient că a fost eliminat personajul politic cu cea mai mică credibilitate: Klaus Iohannis. Dacă a plecat cel de pe ultimul loc, cine credeți că a preluat poziția? Da, chiar premierul.
Mirosul toxic de la Nordis s-a impregnat în hainele fine ale social-democratului, iar operațiuni de tip Nufărul au eșuat oricâte scamatorii parfumate a făcut pe Tik Tok „trapperu’ vostru preferat”. Rețeaua de socializare îl poate face mai amuzant, dar în niciun caz mai credibil.
Miniciunile inițiale că nu știe unde e Nisa, că nu a călcat pe acolo, graba cu care vântură niște facturi minuscule, fuga de explicații clare, îi devoalează vulnerabilitatea. Și ridică mari semne de întrebare asupra integrității și credibilității sale. Iar un lider fără cele două atribute nu poate conduce.
Posibil să fie doar o chestiune de timp până când va ridica mâna să recunoască că trebuie să plece. Cred că este conștient de acest lucru, dar trebuie căutată o soluție pentru un exit onorabil. Opoziția a depus deja în Parlament moțiunea de cenzură „Premierul Nordis trebuie să plece”.
În acest context, Marcel Ciolacu a început un proces de consultare internă pentru care este calea de urmat. Scenariile pe masa din Kiseleff sunt: PSD continuă guvernarea în actuala formulă până în mai sau PSD se retrage de la guvernare și susține un guvern minoritar PNL-USR-UDMR, variantă în care partidul poate să vină și cu un candidat propriu la prezidențiale.
Voci importante din PSD cred că ieșirea de la guvernare poate revitaliza partidul, aflat într-un declin evident după alegerile prezidențiale. Pierderea mandatului de premier poate să fie capăt de linie pentru Marcel Ciolacu și în Kiseleff. Asta dacă nu ascunde, din nou, negocieri pe sub masă cu AUR.
Nu trebuie să uităm că anul trecut a stabilit o nouă culme în politică: s-a luptat cu extremismul până și-a trimis propriii votanți să pună ștampila pe candidatul AUR.
Cine garantează că nu repetă schema și la guvernare? Sau unirea se va face în Opoziție.
Liderul PSD poate să invoce și nevoia stabilității. O țară fără președinte plin și cu o criză guvernamentală devine o problemă în regiune. Plus că ar da, încă o dată, satisfacție forțelor extremiste. Acest scenariu l-ar mai ține în prim plan câteva luni, cel puțin până în mai.
Marcel Ciolacu este tipul de jucător dispus la compromis pentru a-și salva pielea. Testează mai multe variante, lasă toate porțile deschise. Problema este cât de mult poate suporta electoratul manevrele la care este dispus liderul PSD. Sau colegii săi de partid, care știu că, din acest moment, potențialul de creștere al liderului social-democrat este extrem de redus.
Un alt element esențial la care trebuie să se gândească Marcel Ciolacu ar trebui să fie următorul: Ilie Bolojan, noul președinte interimar, nu este Nicolae Ciucă. Sunt puține șanse ca Bolojan să dorească să își lege permanent numele de Ciolacu.
