Jurnalistul Cristian Tudor Popescu spune că nu crede că în liderul AUR, George Simion, poate exista vreo fărâmă de dumnezeire. George Simion s-a erijat ca un apărător al tradițiilor românești și al religiei ortodoxe, însă CTP preferă să trateze structura lui George Simion din punct de vedere strict chimic… .
G. Simion și subsemnatul – bucăți de materie
Mai întâi, nu mi-a venit să-mi cred ochilor. Pentru o secundă m-am amăgit cu gândul că e o poză trucată dintr-o publicație bășcălioasă, gen Times New Roman, și m-am întrebat de ce lipsește bula cu text ieșind din gura personajului plasat în fața Papei.
Pe urmă, stomacul mi s-a strâns ghem: insul chiar era G. Simion AUR. Respirând, Doamne Dumnezeule…, același aer cu părintele Francisc.
Ce să fac, ca să nu-mi fie și mai rău? Am scris.
Dacă aș crede în Dumnezeu, aș putea să cred și că în orice om există o fărâmă de dumnezeire. Imanență. Pe cale de consecință însă, dumnezeirea ar fi nu numai în mine, ci și în G. Simion.
Și atunci, aș prefera să cred că și eu, și G. Simion nu suntem altceva decât niște bucăți de materie, de mărimi, ce-i drept, diferite, 65% oxigen, 18% carbon, 10% hidrogen, 3% azot, 1,4% calciu…, și că Dumnezeu e în afara noastră. Transcendență. Ca să nu îmi bat joc de Dumnezeu, afundându-l în Simion.
