România trebuie să susțină necesitatea unei păci durabile în Ucraina, dar aceasta trebuie să respecte dreptul internațional. În 1994, Ucraina a primit garanții de securitate din partea Marii Britanii, SUA și Rusiei, iar aceste angajamente trebuie asigurate pentru a preveni viitoare conflicte. Echilibrul global rezultă din echilibrul de putere, iar cedarea în fața forței nu reprezintă o opțiune, pentru că ar încuraja noi agresiuni și instabilitate.
Dincolo de acordurile internaționale, trebuie să ținem cont de realitatea geopolitică și de comportamentul agresiv al marilor puteri. Gesturile care pot provoca escaladări trebuie eliminate, pentru a menține un curs realist al păcii. Există bariere care nu pot fi trecute fără consecințe majore.
Astăzi, mai mult ca oricând, se vede că securitatea trebuie să ți-o asiguri mai întâi tu. Este esențial să ai o armată puternică, pregătită și echipată, o industrie proprie de apărare capabilă să susțină un eventual conflict, dar și o economie performantă care să asigure bunăstare. Serviciile publice de calitate sunt fundamentale pentru ca cetățenii să aibă încredere în stat. Securitatea este un ansamblu, nu doar o componentă militară.
În acest context, diplomația românească trebuie să fie una a echilibrului. Tăcerea poate deveni o virtute în fața schimburilor de replici la nivel internațional. România nu trebuie să intre în jocurile marilor puteri, ci să fie un factor de moderație și înțelegere.
România trebuie să susțină dialogul și cooperarea, evitând orice acțiune care ar putea amplifica tensiunile. Blocul NATO trebuie să rămână unit, puternic și capabil să apere democrația acolo unde aceasta este fragilă, fără a cădea în capcana provocărilor ce pot destabiliza și mai mult regiunea.
