România continuă să surprindă prin paradoxurile sale judiciare. Un exemplu elocvent este cazul șoferului drogat Vlad Pascu, care a lovit mortal doi tineri pe marginea drumului în stațiunea 2 Mai și a primit 10 ani de închisoare. În contrast, Alexandru Huțuleac, cunoscut drept Duțu, interlopul care în 2017 a lovit cu sabia în cap un polițist aflat în misiune, a fost condamnat la 12 ani și 8 luni de detenție.
Două vieți pierdute „cântăresc” mai puțin decât o tentativă, iar întrebarea firească este cum poate sistemul de justiție să evalueze faptele atât de disproporționat, pedepsele pentru crima consumată fiind mai blânde decât pentru tentativă.
Cazul Vlad Pascu – „accident” sau crimă cu premeditare socială
Pe 19 august 2023, Vlad Pascu, aflat sub influența mai multor substanțe, a intrat cu mașina într-un grup de tineri care se deplasau pe marginea drumului, ucigând doi dintre ei pe loc. Procesul a durat doi ani, iar familiile victimelor au cerut constant schimbarea încadrării juridice din „ucidere din culpă” în „omor calificat”. Curtea de Apel Constanța a stabilit definitiv 10 ani de închisoare. Avocatul lui Pascu a cerut chiar reducerea pedepsei, invocând faptul că inculpatul a depus un denunț într-un alt dosar DIICOT și susținând că „pedeapsa este prea mare”.
Pentru părinții victimelor, decizia instanței a fost o lovitură dură. Într-un stat în care corupția juridică și lipsa de fermitate sunt frecvente, un tânăr drogat care ucide doi oameni riscă să fie eliberat după câțiva ani de detenție efectivă.
Cazul Alexandru Huțuleac – „Duțu”, interlopul care a distrus viața unui polițist
În decembrie 2017, polițiștii din Suceava efectuau o percheziție la locuința lui Huțuleac. Pentru a scăpa, acesta a scos o sabie și a lovit în cap și braț un mascat. Victima a supraviețuit, dar a rămas invalidă pe viață, cu grad II de handicap și fără capacitate de muncă. Tribunalul Botoșani l-a condamnat la 12 ani și 8 luni pentru tentativă de omor calificat, ultraj și trafic de persoane. În august 2025, Duțu a fost adus în România din Norvegia, unde fusese prins pe lista „Most Wanted”.
Concluzia este clară: pentru statul român, tentativa de a ucide un polițist valorează mai mult decât uciderea efectivă a doi tineri nevinovați.
Justiția pe invers: alte exemple revoltătoare
Cazurile nu sunt izolate:
-
Ploiești, 2008 – nouă interlopi care au bătut un bărbat până l-au lăsat în comă au primit pedepse cu suspendare sau maximum 4 ani. Doi au fost achitați, iar victima rămâne cu sechele permanente.
-
Suceava, 2022 – tatăl și unchiul unei fetițe de 10 ani, acuzați de viol repetat, au primit pedepse reduse la 8 și 5 ani, în timp ce trauma copilului este pe viață.
-
București, 2022 – un polițist aflat la volanul unei mașini de serviciu a ucis două fetițe de 11 ani pe o trecere de pietoni. Inițial a primit suspendare, apoi instanța a majorat pedeapsa la 3 ani de închisoare.
-
Mario Iorgulescu, 2019 – beat și drogat, omoară un tânăr într-un accident violent. Pedeapsa a fost redusă de la 15 ani și 8 luni la 8 ani și 8 luni, după reclasificarea faptei la „ucidere din culpă” de către ÎCCJ.
Toate aceste decizii transmit un mesaj devastator: în România, viața unui om valorează puțin, tentativa este pedepsită mai dur decât crima consumată, violatorii scapă aproape nepedepsiți, iar interlopii beneficiază de complicități tăcute.
Justiția își plânge pensiile speciale
În loc să explice cum sunt posibile asemenea decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a transmis comunicate critice la adresa Guvernului. Prin vocea controversatei Lia Savonea, instanța a afirmat că proiectul de reformă a pensiilor de serviciu „taie independența justiției”.
În timp ce victimele și familiile lor cer dreptate, magistrații se preocupă de pensii de 20.000–30.000 lei și salarii „nedreptățite”. Consiliul Superior al Magistraturii a convocat pentru 26–27 august adunări generale pentru a decide cum își apără statutul, nu pentru a discuta de ce omorul este pedepsit mai blând decât tentativa sau pentru a găsi soluții la cazurile revoltătoare.
O justiție care sfidează bunul simț
România are o justiție care pedepsește mai aspru tentativa decât crima, care permite violatorilor și interlopilor să își bată joc de viețile oamenilor, dar care se victimizează când este vorba de salarii și pensii.
Independența justiției nu înseamnă libertatea față de bunul simț sau față de suferința victimelor. Totuși, exact asta trăim: un sistem care își apără privilegiile și ignoră cetățenii.
