În ultimele zile, Vasile Marica, Dumitru Costin, Bogdan Hossu, Marius Nistor și Leonard Bărăscu au dominat spațiul public cu anunțuri de greve și proteste împotriva reformelor propuse de guvernul Bolojan. Acești lideri ai marilor confederații sindicale românești conduc mișcarea sindicală de peste 30 de ani și și-au păstrat pozițiile influente în ciuda schimbărilor sociale și politice.
De exemplu, Vasile Marica activează în sindicate din 1995 și deține funcții importante, fiind acuzat în trecut de legături cu un sistem de corupție din Vămile României. Potrivit declarației sale de avere, deține mai multe proprietăți și a avut împrumuturi financiare cu legături în sistemul vamal.
Dumitru Costin conduce Blocul Național Sindical din 1993, fiind reales recent pentru ultimul său mandat înainte de pensionare. Are o carieră sindicală de peste 35 de ani, iar în 2023 a câștigat aproximativ 270.000 de lei din funcțiile sale.
Bogdan Hossu, fondator al Cartel Alfa în 1990, continuă să critice politicile de austeritate anunțate de guvern, considerând tăierile de sporuri și salarii drept inacceptabile. Veniturile sale anuale depășesc 250.000 de lei, conform ultimei declarații de avere.
Marius Nistor, implicat în sindicate din anii ’90, este președinte și vicepreședinte în sindicate importante din educație și încasează anual peste 400.000 de lei din multiple surse, inclusiv drepturi de proprietate intelectuală.
Simion Hăncescu, lider al Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, este sindicalist din anii 2000 și are venituri anuale de peste 340.000 de lei, majoritatea provenind din sindicate.
Leonard Bărăscu, președintele CNSLR Frăția și SANITAS, este cunoscut drept unul dintre cei mai bogați lideri sindicali din România, cu venituri de peste 450.000 de lei în ultimul an fiscal.
Acești lideri sindicali, împreună cu mulți alții, sunt cunoscuți pentru strategia lor comună: la anunțarea unei reforme, ei o contestă public vehement, mobilizează membrii de sindicat și organizează proteste menite să exercite presiune politică.
Astfel, ierarhiile sindicale au rămas aproape neschimbate în ultimele trei decenii, iar influența acestor „baroni” sindicali persistă chiar dacă numărul membrilor unor sindicate a scăzut.
