Astăzi se împlinesc 117 ani de la cel mai mare masacru, opera extremiștilor PNL, Răscoala din 1907, în care Brătienii au împușcat 10.000 de țărani!
Acesta a coordonat direct masacrul săvîrşit de armată împotriva ţăranilor revoltaţi, cifra transmisă de Ambasada Franţei fiind de 20.000 de morţi! Memoria lor și idealurile de libertate și de apartenență la plaiurile românești nu trebuie uitate!
Acest masacru de la 1907 a urmat şi l-a depasit ca gravitate pe cel din 1888, izbucnit la Urziceni, cînd Ion Brătianu (tatăl lui Ionel Brătianu) a fost prim ministru şi în urma căruia au fost ucişi 1000 de ţărani.
Nicio calomnie nu este mai mare decat calomnia la adresa victimelor, a celor care au suferit de pe urma politicii pradatoare a capitalului, a burgheziei, mosierimii, imperialismului, fascismului. Nu e nimic mai urat decat sa calomniezi suferinta unui om nevinovat sau a unui intreg POPOR nevinovat. Din aceasta cauza NEGATIONISTII Holocausturilor, indiferent ca e vorba de Holocaustul evreilor, de Holocaustul romilor, de Holocaustul amerindienilor, de Holocaustul aborigenilor tasmanieni, de Holocausturile muncitorilor si taranilor asupriti, ale popoarelor asuprite, sunt cele mai abominabile TARATOARE lipsite de coloana vertebrala, care au in viata un singur tel: sa linga cizmele capitalistilor, imperialistilor si fascistilor.
Cei care arunca insulte catre Marea Rascoala din 1907, catre Eroii si Martirii ei, fac parte din aceasta categorie, a taratoarelor. Pentru ei, GENOCIDUL BURGHEZO-MOSIERESCO-MONARHIC de la 1907 fie a fost inexistent (da, da, am auzit si asemenea opinii!), fie a fost “umflat” de propaganda comunista, fie ar fi fost- culmea nerusinarii- “de neevitat” din cauza ca taranii ar fi fost “in slujba agentilor straini”, in slujba “puterilor straine care voiau sa submineze Regatul Romaniei”. Oh-prea-fericitul Regat al Romaniei in pericol de moarte? Se intelege ca autorii baii de sange apar in o cu totul alta lumina, aceea de salvatori ai natiunii, insinueaza reptile gen Alex Mihai Stoenescu. Mai ca-ti vine sa te inchini la statuile criminalilor cu mainile patate de sange, precum Carol cel Sinistru si Bratianu cel Sangeros, in conditiile astea!
Problema e una foarte simpla: Alex Mihai Stoenescu si sleahta lui nu au prezentat NICIUN FEL DE DOVEZI, nu au adus in sprijinul teoriei lor nici macar un document din care sa reiasa implicarea imperiilor austro-ungar si tarist in Rascoala de la 1907. Or, in lumea istoricilor e foarte simplu: nu ai dovezi, esti un neica-nimeni. Domnul Alex Mihai Stoenescu este un ZERO BARAT in ale Istoriei. Nu putem sa ne luptam in argumente cu un zero barat. Il putem cel mult trimite intr-un loc mai potrivit firii artagoase a Domniei sale, si anume Peluza Sud CCA sau Peluza Nord Rapid, acolo unde isi au locul calomniatorii de profesie, huliganii verbului, nationalistii de carciuma care peroreaza pe tema “dusmanului din afara” si al “agentilor sai din interior”.
Rascoala de la 1907 NU a fost uneltire straina. Rascoala, palatele boieresti arse, miile de morti, satele intregi rase cu tunul de pe fata Pamantului NU au fost mana nici unei puteri straine ostile Romaniei. Aceste este Adevarul Istoric.
Dar atunci a cui mana a fost? Ce i-a manat pe tarani la lupta? Sa fie adevarat ce ziceau comunistii ca foamea, saracia, impilarea i-au ridicat pe tarani cu sutele de mii, cu milioanele?
Da, este adevarat. Exista MUNTI de dovezi in acest sens. Taranul roman era sarac si subalimentat, o spun statisticile.
Cat de saraci erau taranii in pragul lui 1907?
In jurul anului 100 taranimea reprezenta peste 91% din populatia tarii dar stapanea mai putin pamant decat 4171 mari mosieri, care reprezentau 0,39% din totalul proprietarilor de pamant! Taranii instariti, practic elemente capitaliste, reprezentau un procent infim- existau numai 36 318 proprietati taranesti mari, avand in medie 19,2 hectare. “Gospodarii satelor”, aka partenerii boierilor si arendasilor in exploatarea celor saraci, nu reporezentau decat 3% si ceva din numarul taranilor. Gospodariile taranilor mijlocasi, si ele putine, doar 176 375. Restul, pana la 1 015 302 gospodarii taranesti, erau ale taranilor SARACI, dispunand in medie mai putin de 5 hectare fiecare! Asta e, marea majoritate a taranilor romani de acum o suta si ceva de ani, din vremea “marelui barbat de stat” Carol I, erau tarani SARACI. In randul gospodariilor de tarani saraci se numaru 147 000 care detineau intre 1 si 2 hectare, 81 000 care detineau intre o jumatate de hectar si un hectar si 62 000 care posedau SUB O JUMATATE DE HECTAR! Inventarul agricol era primitiv- taranii faceau agricultura cu plugul de lemn, in plina epoca a mecanizarii capitaliste, iar un plug revenea in medie LA 3-4 FAMILII TARANESTI!
In plus, existau si proletarii agricoli, oameni lipsiti CU TOTUL de pamant, care traiau exclusiv din vanzarea fortei lor de munca. In masura in care documentele ne permit sa o spunem, tocmai taranii saraci si proletarii agricoli (in unele cazuri romi) au fost forta principala a Rascoalei.
Lipsa de pamant era un fenomen cronic la sate in pragul Marii Rascoale, iar asta nu se putea traduce decat printr-un nivel extrem de scazut de trai al marii mase a taranilor. Pelagra, BOALA PRIN EXCELENTA A SUBALIMENTATIEI, era la ea acasa in Romania care, in 1906, serba cu un fast deosebit jubileul de 40 de ani de la aducerea pe tron a Presinistrului Carol. Inca de la 1877 medicul Alexandru Sutu scria despre “mania pelagroasa”, foarte raspandita atat in Moldova cat si in Muntenia, ca fiind provocata “de o intoxicatie cronica prin malai alterat sau ca efect al unor conditii economice de hrana si de locuinta inerente vietii”, oferindu-ne si o descriere a simptomelor- “individul devine trist, apatic, posomorat, tacut; nu mai voieste sa se ocupe cu munca sa, de menajul sau, de copiii sai, cei ii bate si ii maltrateaza”. Unii innebunesc: “isi parasesc casa, iau campii si se ratacesc prin satele vecine neconstienti de starea lor”. In pragul Marii Rascoale Romania numara nu mai putin de 40 000 DE BOLNAVI DE PELAGRA “si multi nefericiti atinsi de aceasta maladie- scrie Constantin Langa- devin nebuni, unii chiar isi curma ei singuri viata prin strangulare si alte multe inventiuni de sinucideri, numai ca sa scape de o viata de ce nu o mai pot suporta”.
Taranii sufereau amarnic din pricina lipsei de pamant, erau rosi de boli cumplite si, pe langa jugul mosieresc, erau apasati si de un altul, de cel al INTERMEDIARILOR capitalisti, arendasii, care luau si pielea de pe el, exploatandu-l prin cele mai diverse mijloace, inclusiv inselatul la masuratoare, lucru recunoscut si de reprezentantii claselor stapanitoare. Deputatul liberal Emil Costinescu, luand cuvantul in Parlament: “Dumneavoastra trebuie sa stiti ca nici in cercul de fier al trusturilor arendasesti, nici in alta parte a tarii, masurarea dreapta a pamantului nu exista pentru tarani… Se si spune ca logofetii isi scot salariile din varful prajinii de masurat”. Si mai era si povara impozitelor: proprietatea taraneasca suporta impozite cu 75% pana la 265% mai mari decat proprietatea mosiereasca pe aceeasi unitate de calcul. Si mai era si ciuma camatareasca, care la sate ajunsese la 400-500 la suta pe an!
Si acesti bieti truditori ai ogoarele, oameni tratati mai rau ca animalele, sunt oameni care nu s-ar fi revoltat pentru nimic in lume daca nu ar fi existat maleficii agenti straini, vrea Stoenescu sa ne faca sa credem! Era tare bine si frumos in satul idilic in care pelagra stapanea cu autoritate!
Despre celalalt mit, acela al unei rascoale taranesti indreptate in exclusivitate sau “in cea mai mare parte” impotriva “strainilor”, a “jidanilor”, care i-ar fi lasat in pace pe boierii romani, am vorbit pe larg cu alte ocazii, inclusiv in ultimul meu clip de pe youtube. De altfel se stie ca la Teleorman, “judetul cu cea mai mare productivitate a pamantului si cu cei mai saraci tarani” (Steluta Chefani-Patrascu, Magazin Istoric, Septembrie 2018), nu exista NICI UN SINGUR ARENDAS EVREU, si totusi aproape toate conacele boieresti si arendasesti au fost distruse. Razbunarea exploatatului nu tine cont nici de limba, nici de religia si nici de originea asupritorului, asta ar trebui sa fie o lectie pentru toti clevetitorii care incearca sa transforme Rascoala de la 1907 in ce n-a fost!
Sa dam cuvantul si unui veteran al Rascoalei din satul Hodivoaia, comuna Putineiu, Ilfov, intervievat de almanahul Scanteia in 1976, pentru a ne cufunda aievea in atmosfera acelor vremuri: “Circula pe atunci in satele noastre o poezie care arata in ce situatie ne aflam: “Neagra-i inima nevoii/Fura ca-n desis ciocoii”. Eram apasati amarnic de dijma, de boieresc, de rusfeturi si nu mai puteam. Cu o zi sau doua inaintea rascoalei, locuitorii din comuna vecina, Stanesti, s-au adunat in centrul satului, in locul numit Valea Fantanilor, si au ales un comitet, au intocmit un program in care cereau modificarea legii tocmelilor agricole, arendarea pamantului direct catre tarani, fara arendasi, si mai cereau drept de vot pentru toti locuitorii tarii. Revolta a izbucnit in comuna noastra la 9 martie, cand satenii au atacat conacul arendasului Gogu Ionescu, i-au dat foc si si-au impartit cerealele si vitele. La Putineiu, la fel ca la Vieru si Hodivoaia, la revolta a luat parte tot satul, avand in frunte pe cativa intre care Radu Dragomir, gornistul primariei, care suna din goarna chemandu-i pe toti”.
Ce a urmat dupa aceea, se stie, sau, mai precis, se stie dar NU SE SPUNE: cea mai mare represiune, cea mai mare baie de sange din istoria de pana atunci a spatiului romanesc. Vom spune-o noi, asa cum o spunem mereu, din 2007 incoace, pentru ca generatiile viitoare sa stie ce s-a intamplat atunci si sa nu uite sa-si RESPECTE STRAMOSII. Stramosii tai, romanule simplu, au fost EROI SI MARTIRI, nu agenti straini. Niciun agent strain nu ar fi procedat cum au procedat taranii romani atunci. Detractorii taranilor romani de la 1907 s-au pus singuri, de pe acum, la stalpul de infamie al Istoriei iar putoarea lor va strabate generatiile!